Ciocoii vechi și noi

Critic al societății românești într-o epocă de transformări structurale, Filimon a îmbrățișat cu privirea lui pătrunzătoare prima jumătate din veacul în care poporul român intră în perioada modernă a istoriei sale. Între momentul în care apar pe scena istoriei Dinu Păturică și, respectiv Mitică Râmătorian e o distanță de patru decenii. Dar amândoi sunt reprezentanții tipici ai noii clase în ascensiune. Un asemenea proces de devenire istorică a unei clase sociale implică o infinitate de aspecte economice, politice și morale. Balzac le-a recreat fără a le fi epuizat în zeci de volume. Filimon în cu totul alte condiții culturale, având în urma lui doar o firavă tradiție realistă n-a putut cuprinde în nuvela și în romanul lui decât câteva momente și câteva tipuri din această infinitate. Dar ceea ce a prins e tipic. Scris în perioada în care autorul lucra la Arhivele Statului și beneficia de posibilitățile oarecum exhaustive de documentare, Ciocoii vechi și noi este un muzeu viu al istoriei românești de acum un veac. – George Ivașcu